Gregor

Gregor

 

Gregor este Președintele PACT pentru Galați. Pornind de la ideea că cea mai importantă funcție politică pe care o poți deține este cea de cetățean, Gregor își pune la dispoziție toată experiența profesională și organizațională pentru a dezvolta Galațiul și a-l aduce la rangul pe care îl merită. 

Practician în management cu expertiză în arhitectură organizațională și procese decizionale. Peste 10 ani de experiență în antreprenoriat economic, social și politic. A lucrat pe proiectarea proceselor interne în cadrul companiilor proprii și în companii din sectorul industrial. Experiență în dezvoltare imobiliară și reprezentarea unor investitori importanți. A contribuit la creșterea AIESEC, cea mai mare organizație studențească din lume și a fondat și este membru al mai multor organizații importante precum ROTARACT, Rotary sau Junior Chamber International.

C.V.-ul meu poate fi consultat accesând acest link

Biografie

Copilăria și adolescența

M-am născut și am crescut pe Str. Aleea Mercur, în spatele fostei pizzerii „Panoramic”. Acolo era un loc de joacă mare, cu două mese de ping-pong, două balansoare, o cățărătoare și un bătător de covoare.

Am făcut parte din generația cu cheia la gât. Ne jucam toată ziua în praful de acolo, ne urmăream cu cornete, ne războiam cu „peuriștii”: copiii care locuiau la „P”-uri și care făceau parte din „tabăra adversă”.

Pe locul unde acum este „Hotel Vega” era un platou mare. Acolo adeseori, seara, în anii ’90 ne adunam până pe la 60 – 70 de copii de toate vârstele și făceam un foc de tabără iar când se lăsa seara, începeau poveștile de groază, despre cimitirul care fusese odată pe acel loc și fantomele ce bântuie blocurile noastre. Povestea reală, a mânăstirii Sf. Gheorghe, unde a fost înmormântat hanul Mazepa, demolată și trasă cu năvoadele în Dunăre de comuniști, precum și cimitirul militar din primul război mondial, am aflat-o mult mai târziu.

Am locuit acolo, la apartamentul de 3 camere de la parter, până în 2006, alături de părinții mei.

Acum, întregul loc de joacă plin de verdeață, din spatele blocurilor B și V, a fost transformat într-o parcare iar multe dintre acele apartamente sunt goale, deoarece cei mai mulți gălățeni din zonă au plecat din oraș.

Am fost încris la grădinița de pe Nenițescu, o stradă cu piatră cubică adusă din Măcin ce s-a asfaltat recent și ea. Am început școala generală la 24 unde doamna învățătoare Anghel mi-a pus primul stilou în mână. Am continuat apoi clasele 2 – 4 la 28, mai aproape de serviciul mamei, care se mutase la dispensarul din Mazepa ca medic primar generalist.

Datorită părinților și dedicării doamnei învățătoare Alexandrescu, în clasa a V – a am fost admis să fac parte din prima promoție de gimnaziu din L.V.A., unde am terminat și liceul.

Pe parcursul liceului m-am apropiat și de mișcarea rock, am petrecut ani buni pe Faleză la zid, la lanțuri, prin locurile cunoscute pentru muzica rock și metalele grele, și gravitând în jurul primelor grupuri de motocicliști care apăreau la Galați în timp ce visam că odată voi merge și eu pe două roți, cu pletele în vânt.

În clasa a 10 – a am cunoscut-o pe Alexandra, ce urma să-mi devină soție 10 ani mai târziu. Ulterior am aflat că odată cu mutarea mea din clasa I – a de la 24 la 28, locul meu fusese luat de ea, fără ca atunci să ne cunoaștem.

Studenția

După liceu am avut de ales între a face facultatea la Galați, București sau Iași. Deși mulți dintre prieteni au ales fie Bucureștil fie străinătatea (a fost prima generație acceptată la universități din Europa sau din America la scară mare), am fost vrăjit de farmecul Iași-ului.

Am plecat 4 ani la Iași, unde am absolvit Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza. Acolo am intrat în AIESEC, cea mai mare organizație studențească din lume – asociația internațională a studenților în economie. Mi-am făcut noi prieteni pe viață și mi s-au deschis noi orizonturi.

Am călătorit în timpul facultății, în toată țara, de cele mai multe ori cu autostopul și am vizitat toate centrele universitare pe care le-am putut vizita, ca membru AIESEC și nu numai. Am călătorit în toată Europa, am participat la cel mai mare congres al studenților până la acea dată – IC 2004 – la Hanovra și am cunoscut oameni și culturi din toată lumea.

Întoarcerea

După absolvire, în 2006, alături de Alexandra, am hotărât să ne întoarcem la Galați deși, din nou, majoritatea cunoscuților plecaseră la București sau se pregăteau de emigrare. M-am implicat în compania familiei, o mică fabrică de ferestre, uși și perete cortină, și ulterior dezvoltare imobiliară. Am rămas implicat până la închiderea acesteia în anul 2014, după 7 ani de criză economică severă și cele mai grele condiții economice existente până la acea dată.

Perioada în care am fost implicat în activitatea de la fabrică, negocierile dure cu băncile, întâlnirea cu sistemul de justiție din România, ciocnirea cu abuzurile instituțiilor statului și întreaga experiență antreprenorială, gustul dulce al semnării unui contract dar și gustul amar al disponobilizărilor de salariați, au fost, de fapt, cea mai importantă școală la care aș fi putut fi expus. A fost adevăratul meu M.B.A., pe care nu avusesem ocazia până atunci să-l fac.

Am inițiat sau am fost implicat formal sau informal în multe alte proiecte antreprenoriale, ca orice organizație, o firmă se naște, trăiește și apoi își încetează viața, dar cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din experiența de angajat și antreprenor sunt următoarele 4:

  • Sistemul de stat din România este cel mai odios și necruțător dintre toate sistemele posibile de pe continentul european. Statul trebuie micșorat la minim.
  • Nu te atașa sentimental de propria afacere sau propriul job: fă totul cât poți de bine, dar nu te agăța de trecut. Dacă nu merge, poți oricând închide și deschide ceva proaspăt, inovator, nou.
  • Pentru a avea rezultate extraordinare trebuie să muncești minim 80 de ore pe săptămână. Nici o șansă fără.
  • Niciodată, niciodată, niciodată să nu renunți la atingerea obiectivelor tale.

Experiența de tată

În 2011 am cerut-o de soție pe Alexandra iar în 2012 ne-am căsătorit. În 2014 s-a născut fiica mea, Sonia. După experiența profesională intensă și pierderile masive resimțite, am hotărât să intru în concediu de creștere a copilului. În acest timp, nu mi-am încetat activitatea profesională decât formal. Am participat la construirea unor asociații non-guvernamentale, am acordat în continuare consultanță independentă, dar am dorit să capăt experiența de tată la maxim. A fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată.

A fost o perioadă relativ complicată din viața mea, și din cauza faptului că ne-am întreținut pentru o perioadă lunga din economii. Dar am învățat că cel mai important lucru este să ai grijă de tine, de copii, de familie și, așa cum spune Jordan Peterson „mai întâi fă-ți ordine în propria ta curte și abia apoi încearcă să schimbi lumea”.

Mi-am dorit să fac asta în sensul cel mai profund posibil. Apoi, m-am implicat în politică.

Implicarea în arena publică

În 2015 am pus punct implicării în societatea civilă. Am cosntruit, alături de un grup minunat de colegi și prieteni, proiecte care au avut impact în viețile a peste 5.000 de oameni, de la simple ecologizări, până la conferințe internaționale transmise live, evenimente caritabile sau studii sociologice și de dezvoltare urbană. Vin alegerile locale.

La începutul anului, profesorul Doruleț Resmeriță, unul dintre politicienii despre care sunt sigur  că era un om sincer mi-a făcut invitația de a intra în echipa PNL de atunci pentru Consiliul Local. Mă apropiasem deja de liberali odată cu câștigarea, de către Klaus Iohannis, a alegerilor prezidențiale. Dar nu am fost implicat activ. Doruleț m-a invitat la sediul de partid și mi-a spus „Vreau să vii în echipă pentru ca Nicușor (Ciumacenco – cel care urma să candideze la Primărie) să aibă o echipă pe care să se poată baza.

Discuția a rămas în aer, eu am ezitat deoarece „chimia” personală cu Doruleț exista dar știam că va trebui să existe și cu restul echipei. Propunerea nu s-a materializat în momentul în care s-au construit listele iar Doru a fost, din păcate, răpus de o suferință necruțătoare.

Dar „microbul” era deja acolo iar exemplele de implicare în politică existau deja și din familie: tatăl meu fusese Consilier Local social democrat iar socrul Consilier Județean și Deputat liberal. Aveam deja și prieteni și colegi implicați în arena publică în diverse orașe.

Îndemnul la implicare venit din partea lui Doruleț, exemplele din familie și discuțiile purtate cu prietenii, dar și experiența din mediul privat și din mediul asociativ m-au făcut să iau decizia de a mă implica în politică.

Implicarea concretă a venit în 2016 când am candidat ca independent pentru Consiliul Local. După o campanie foarte frumoasă, cu un buget de doar 2.000 de lei, cu ajutorul prietenilor și cunoscuților care m-au susținut, am reușit un rezultat de 1975 de voturi.

A urmat implicarea în PACT unde am cunoscut poate cea mai competentă echipă de oameni care își doreau să schimbe în bine această țară. De aceea am decis să continui. Am fondat PACT pentru Galați și după 4 ani grei de construcție, în care am pus pe pauză proiectele antreprenoriale și am decis să-mi dedic toate resursele și expertiza construirii unui partid local de la zero, am reușit să intrăm în Consiliul Local.

Vom face toate eforturile pentru ca în continuare să punem în aplicare întregul program PACT pentru Galați.

Ceea ce am învățat din implicarea politică este că nu trebuie să ai încredere în politicienii de București când îți promit ceva. Dar în același timp, din mediul privat am învățat, așa cum spuneam, ca niciodată niciodată niciodată nu trebuie să nu renunți la obiectivele tale. Și eu și ceilalți pactiști, suntem probabil singurii care nu au motive ascunse, nu depind de politic sau de obiectivele de partid transmise de la București și nu facem asta din alt motiv decât din dorința proprie și sinceră, educația primită și obligația morală pe care o resimțim să contribuim cumva pozitiv la ceea ce ne înconjoară.

De aceea, avem cu toții o libertate și o lejeritate în luarea deciziilor și în modul în care ne raportăm la politică, pe care ceilalți nu le au.

Ca orice asociație, sindicat, companie S.R.L., patronat sau altă formă de organizare a oamenilor, și orice partid are un moment al nașterii, o viață și un sfârșit.

PACT pentru Galați nu este o organizație perenă dar cu siguranță aici construim ceva pe termen lung. Dacă vom reuși depinde și de noi dar responsabilitatea nu e toată la noi, este și la gălățeni. Dacă vin alături de noi, vom aduce înapoi cheful de a locui aici.

Eu unul fac asta pentru fiica mea Sonia iar noi toți trebuie să o facem pentru viitoarele generații.

Pentru asta, trebuie să ne îndeplinim obiectivul următor: ca după alegerile din 2024 Galațiul să nu mai fie condus de socialiști.


Gregor Teodorescu
Gregor Teodorescu 2097.70 CCP
Economist. Absolvent al Universității A.I. Cuza din Iași. Organizator al comunității, întreprinzător pasionat de urbanism, imobiliare și advocacy